Bai! Vrei sa-ti spun ce-I cool? E cool cand nu trebuie sa fac nimic ca sa fiu cool. E cool cand tricoul de pe mine e de pe Fashia Gaza si totusi ma intreaba toti si toate de unde mi l-am cumparat! Vrei sa-ti spun ce-I cu adevarat cool? Faptul ca pot sa gandesc in timp ce mannac, in timp ce dorm, in timp ce ma fut si mai ales in timp ce te futi cu altele. Vrei sa-ti spun ce-I cool? Ca nu am nevoie de conturi pe Twitter, Facebook sau filmulete pe Youtube ca sa exist. Nu am nevoie de liste interminabile de fake friends pe Yahoo si nici de iesiri spumoase cu

Ah cum ne-am cunoscut? La un party privat. Eu ganditoare, ei pusi pe sotii. Initial imi era teama de ea. Nu arata prea grozav si nici nu mirosea a domnisoara finuta. Mai degraba a hoalca de trotuar. Nu eram in cea mai fericita perioada a vietii si nu prea aveam chef decat sa balesc la Diaconescu cum se prostitueaza pentru rating. In puhoiul de amici trecatori eu ma pierdusem pe o canapea tolanita si ascultam in surdina zumzetele lor. Se ridicase ditamai ceata in incapere si putea ca dracu. Atarnam ca o parazita si-mi placea sa-I vad razand. Erau plecati precum Smiley, pe fucking Marte. Daca n-as fi suferit n-as fi facut cunostinta cu ea. Daca nu l-as fi vazut pe seful meu libidinos in sorti de gay  jucand golf in biroul de alaturi si balanganindu-si magaria nu as fi dorit sa uit de stres. M-am uitat la ei si am zis “hai ba ce dracu, salut sunt eu, Picasso”. Am adulmecat-o si am trecut-o prin prisma unor pareri. Pana la un moment dat. Misto mah pe Marte. Nu mai stiu cum levitam urcata pe pereti, purtata pe sub podele, ridicata de un vant cald si o ploaie rece. Mr Bean alerga pe pajisti cu maci in sortuleti roz alaturi de Benny Hill care lingea pofticios o

Somn profund. Atacata de un vis alert. Ne fugarim veseli in jurul unei mese de sticla. Stiam ca ma impiedic si o sparg dar nu stiam cum reactionezi. Te-ai oprit nitel, ai privit paguba, iti pui mana in sold si ma certi cu zambetul pe buze “uite ce ai facut!”. Chicotesc rusinata si strang repede mizeria, o ascund sub pres si imi plimb piciorul timid prin fata ta. Se mai intampla. Brusc ti se intuneca privirea. Asa faci mereu, fugi, te ascunzi, te enervezi, renegi adevarul. Dar n-am vrut decat sa fie bine. Asta vreau mereu, sa fie totul ca o melodie lenta ce aluneca din vene in suflet si domoleste orice suparare. Ma supar si plec capul plina de lacrimi. Tot timpul ne certam.

Iubirea mea platonica si recent descoperita, imi doresc sa te vad razand si chicotind 99% din viata. Pentru tine, astazi, de ziua indragostitilor, care e o porcarie letala, iti sciu totusi cum am ajuns la tine, la noi. Nu stiu cat de mult te atrage trecutul meu dar banuiesc ca macar prezentul te face sa ma injuri duminica si sa-ti iesi din minti cand ne certam. Sa-ti explic de ce te iubesc? Pentu ca esti tot ce nu pot fi ceilalti si tot ce n-au fost anterioarele incercari de a trai o pasiune intensa.
Ma bufneste rasul cand imi amintesc de Benny. Nu mai stiu exact cum l-am cunoscut. Era un tip

Ma enerveaza la culme planurile esuate si momentele in care ma pierd ca o frunza intr-o piscina cu apa. Simt ca explodez cand te faci ca nu ma vezi. Adevarul e ca esti un dobitoc cand nu realizezi. Urasc cand trebuie sa-mi asum vina pentru ceva frumos in esenta si tumultos in aparenta. Tremur de nervi cand am de ascuns sentimente si am de musamalizat reactii. Deja simt ca idiotenia e ca lenjeria intima….deloc necesara dar, se poarta. Ma supara ca ma superi. Detest ca dau cu lopata si primesc cu pipeta. Scrasnesc din dinti

Iubirea e o laba trista pentru tristi. Hai sa-ti explic care-I treaba de fapt si cam ce trebuie sa faci. Sa ne lasi cu neuronii tai si talentele tale si sa-ti iei niste chiloti roz. Sa arati ca o papusa gonflabila si sa mormai. Nu ai pareri. Parerile sunt interzise and nobody gives a shit about your opinions. Asta cu nu conteaza fizicul ci conteaza sufletul e spusa si inventata de un urat sau o urata. Nu te mai consola cu Ideile tale bune si cu pasiunea ta pentru timbre si animale parasite si ai grija la blanita de pe pasarea. Daca esti ambalata precum o doza de cola pe canicula bravo! Ai un 10. Daca arati ca un

Cu si despre Sine

Poate ca suna putin egoist dar pana la urma, cam toate se reduc la Sine. Inclusiv iubirea pentru ceilalti. E tot o forma de intregire a Sinelui. Am stat si am privit destul de mult zilele astea. Imi place statutul de observator la fel de mult cum imi place mirosul de iarba curata. Ce-I drept, e un statut oarecum privilegiat si pana-l ocupi mai dureaza cateva lacrimi, un pic de nervi si cateva suturi in fund. Ai fost si tu acolo cel putin o data. Nu prea ai cum sa ramai pe viata un observator fin care trage concluzii si aplica in favoarea lui mereu. Din nefericire suntem vesnic subiecti pentru alti observatori. Intrebarea pe care ti-o pui si tu si mi-am tot adresat-o si eu in ultima perioada e: “cum scap cu Sinele nevatamat si cu lectiile apretate?”.

Dear suerte, a devenit imposibila convientuirea. Iti scriu din labirintul gri, construit in holul de la etajul unu. M-am inchis cu o cheie portocalie si enumar toate chipurile pe care nu vreau sa le mai vad. Am zambetul amar si fiecare neputinta, ma inghite precum un flamand in mijlocul desertului. Am vrut sa indrept unele imperfectiuni si n-am facut decat sa ma las acaparata de ele. Toate imaginile catifelate si dragalase s-au transformat in inamici, in monstruleti deformati, in arme periculoase si in papusi ucigase. Sunt constienta de incapacitatea

Pastreaza-mi un loc, suna-ma maine. Asteptari caraghioase stropite cu tempera pe o panza de sperante vii. Vrei sau nu? Raspunde-mi! Am nevoie de tine! Sa nu uiti sa ma suni maine. Insistenta angelica, mama dispretuitilor, diamantul pietrelor neslefuite, perla scoicilor manjite. Mi-ai promis… ai uitat?! Cum sa uiti? Enigme colorate in umbre speriate, intrebari indecente sub sfintele icoane, inimi roase de nesiguranta si complexe risipite pe divanul amantelor pandite. Ma auzi? Alo, ma auzi? Am ramas fara semnal?Ah, ai ramas fara baterie. Scuzele infinite, bogatia lasitatii nestemate in tinute diafane si carnavale ifetine,

Nu am uitat si nici n-am sa uit vreodata toate eforturile pe care le-am depus dorindu-mi un job iubit si un trai linistit. Nu obisnuiam sa ma plang si totusi, acum o fac din ce in ce mai des. Noaptea catre casa imi simt bratele greoaie si pleoapele obosite. Dimineata lupt iar seara ma trantesc rapusa. Uneori simt ca nu mai pot continua. De multe ori traiesc cu senzatia ca lupta nu poate fi castigata la nesfarsit. Toate lucrurile bune din viata mea vin insotite de poveri pe care umerii mei tineri si sfasiati nu le mai pot cara.

Ma uit la tapetul ieftin de doua ore si nu reusesc sa scriu nimic. Am desenat o linie, o floare si vreo trei simboluri. Ma plimb cu limba pe conturul buzelor si-mi gasesc tot felul de scuze. M-am agatat de un semn de intrebare si m-am inaltat la cerul enigmelor ca un copil ranit si suparat. Mai beau putina apa. E atat de rece incat am scuipat-o pe podea. S-a scurs printre crapaturi precum sperantele mele dupa vizualizarea idealului imperfect. Ma simt trista, nemultumita si nervoasa. Lasa-ma, te rog mult. Nu acum. Lasa-ma sa ghicesc. Mai da-mi un ragaz. Acorda-mi un timp sa inteleg de ce din toate ramasitele din lume, am construit un intreg. Am ramas fara current. Stau pe intuneric si singura lumina

Facem sau ne prefacem? Hai sa mai petrecem cateva minute impreuna, in care sa-ti povestesc cele mai intense senzatii pe care mi le-a trezit o minte stralucita si un fizic schiop. Cand l-am intalnit, aveam in jur de 21 de ani. Il vazusem prin reviste si ii mai ascultasem cuvantarile in aparate ruginite cu antene si butoane dezlipite. Aparent, n-as putea spune ca e una dintre cele mai atragatoare siluete si nici unul dintre cele mai expressive trupuri. Si totusi, emana nesiguranta in toate afirmatiile despre siguranta si curaj.

Incercari nereusite compilate intr-un album conservator. Dau toate intentiile pe cateva idei concretizate. Ma simt grozav de tembela in fiecare dimineata, cand aburii cafelei nu aduc doar amaraciunea indiferentelor de peste zi. Ma simt umila de cele mai multe ori si atacata de cele mai multe chipuri. Nu mi-am ales niciodata destinatia in care se presupune ca trebuie sa vars, dar am stiut mereu motivul pentru care trebuie sa indur. Daca sunt bine? De fiecare data. In fiecare moment in care stiu ca iubirile egaleaza neajnsurile si neajunsurile egaleaza esecurile. Iubesc revelatiile. Ador minutele in care deschid ochii larg si-mi sterg obrajii de sudoare.

Ma vezi? Sunt aici jos, incerc din rasputeri sa ridic plansa cu izvoare sentimantale si sa o transform intr-o imbratisare. Te rog, uita-te la speranta din crestaturile unei frunti fragede si aprinde-mi lumina in bezna amaraciunilor trecute. Ti-am crosetat trei iubiri: cea de prieten, de iubita si de invatacel. Te uiti o secunda? Intre timp am sa-mi culeg dorintele si-am sa o transform intr-o viata de nemuritor. Imi place sa te iubesc cand esti senin si curajos. Imi place sa-mi tarasc la picioarele tale toate slabiciunile si sa te surprind cu vrednicii in clipe dificile. Te-am simtit suparat. Stiu ca nu vrei sa privesc dincolo de peretii ego-ului meu, dar mai fur din conturul buzelor tale, cuvinte pe care as vrea sa le aud zilnic. Ramai asa! Nu te misca! Lasa-ma sa-ti pictez trasaturile pe panza

0X XXXXXXXXX 19XX. Astrologii spun ca nu e cea mai norocoasa zi. Multi au spus ca nu e cel mai grozav destin. Majoritatea sustin ca e sinonimul dezastrului. Sunt personae care mi-au dorit perechi nascute in alte zile. Sunt indivizi care ma considera norocoasa si suflete care ma compatimesc. Exista nevoi in toate actiunile si actiuni facute din multe nevoi. Sunt oameni pe care nu i-am sarbatorit si oameni pe care nu i-am iubit. Am fumat multe pachete de tigari si am irosit multe brichete. Am aprins multe pasiuni si le-am stins la fel de repede. Am admirat ca in cea mai mare parte a timpului n-am admirat. Nu te sarbatoresc intr-o zi pentru ca te-am iubit si te iubesc prea mult in restul zilelor. Nu am sa aplaud data, ci am sa ascund pata. Pe ici pe colo, ma prefac si de cele mai multe ori le imbrac. Nu te urc si nici n-am sa te cobor. Nu-ti fac surprize pentru ca ele se nasc din enigme, iar eu n-am stiut sa le construiesc. Am vrut sa-ti arat si ai fost de acord. Nu te plac mereu si nu te vreau constant. Am gandit cand n-ai vrut sa gandesc si am intrebat cand n-ai vrut sa intreb. Probabil ar fi trebuit sa-ti cant. Si totusi, e de ajuns sa-ti recit in plina noapte, ca-n toata mizeria unei vieti ratate, intr-o mare de dorinte esuate, te ador de departe.
13 ianuarie 2010. Astrologii nu mai spun. Multi nu mai aplauda. Majoritatea nu mai sustin. Sunt personae care nu-mi doresc perechi nascute in alte zile si sunt indivizi care au acceptat ca eu te vreau doar pe tine. Sunt oameni pe care-I sarbatoresc si oameni pe care in continuare ii detest.

Seris venit usus ab annis, spunea odinioara Atena. Inca mai visez minutele coplesitoare in care eram tintuita la tabla, asemenea unui condamnat la zid, privita de cateva perechi de ochi care asteptau o explicatie artificiala si un moment de glorie. Intelepciunea vine odata cu anii. La mine anii nu mai treceau ci doar evenimentele si asta pentru a face loc altora noi. Eram usor revoltata si pastrez stilul de a da cu pumnul, de a lovi cu piciorul si de a sageta toata ignoranta actorilor din jur. La fel ca in filme, si in viata sunt oameni care joaca rolurile nemeritate, se bucura de aplauze inexplicabile si de admiratii ridicole.

Mirajul zilelor de nastere

Se ia una bucata om, se pune una bucata varsta si se unge cu niscai urari din partea celor dragi. In urma cu ceva timp, un bun prieten pe nume Justin, mi-a marturisit ca nu exista prieteni ci doar cunostinte. Reactia mea la afirmatia asta nu a fost cea mai buna: “adica cum, ceeeee, eu am prieteniiii! Huooo!”. Pe scurt, povestea se incheie cam asa: Justin, mare dreptate ai avut. Nu mi-am sarbatorit niciodata ziua de nastere pentru ca mi s-a parut o zi oarecare, fada si lipsita de prea mult entuziasm din partea asa-numitilor prieteni. Totusi, e o zi fascinanta si plina de surprize: cei care arunca

Smile, it’s just a lie

Imi mangai carca de ieri incoace ca un cocosat batut de soarta. Daca n-as fi adunat poverile gandurilor tale sumbre, astazi as fi zambit limpede la toata gloata de razvratiti. N-am scos din teaca decat un pumnal atent, grozav de incisiv, incredibil de flamand si dureros de précis. E a mia oara cand ma ridic pleznita si a mia oara cand ma ascund in frica. Drumul spre casa dureaza o viata de cand ma intersectez cu batrana soarta, ce-mi ghiceste destinul in balti noroioase si gropi vanjoase. Oare cat dureaza un ras nevrotic?

Ce noapte agitata si ce dimineata plangacioasa. I hate days like this! M-am foit toata noaptea in cearceafuri aspre, cu priviriea incruntata, retina inlacrimata si mainile reci. Am aprins lumanarea in grota saracacioasa si m-am pierdut in paginile unui roman telenovelist cu povesti rasuflate si personaje intortocheate. In nuvela vietii, personajele principale se iubesc secundar dupa ce si-au rupt zdrentele pe la colturile bordelurilor. Am jucat sah cu imaginatia iar la final, am schimbat pionii. Aceleasi tertipuri murdare la rasarit

Iti scriu stiind ca am sa uimesc mica masa de cititori fideli. Stiu ca te-am obisnuit cu toate obiceiurile mele sinistre si incaperile posomorate. Sunt sigura ca ai retinut toate detaliile sumbre si toate sentimentele ascutite. Permite-mi sa-ti marturisesc ca mi-au fost aproape toate durerile celor din jur si am construit monumente pretioase cu lacrimi si temeri acute. Astazi insa, am sa te distrag de la numaratul gunoaielor de zi cu zi si am sa trec la sarutatul momentelor dulci. Clipele in care lupta are sens, clipele in care iubirea se contureaza,