dinculescu.ro » EA

EA scrisoare catre un dobitoc !!!

manuel — Tue, 27 Jul 2010 12:28:55 +0000

Imi plac scrisorile. Sunt foarte personale si imi permit sa mazgalesc ranchiuni si pasiuni rusinoase. Ma leg spiritual de mine, ma indragostesc de barbati care seamana cu mine si in final ajung sa traiesc tot cu mine. Egoismul nu e o boala si nici macar un defect si doar o carja perfecta de care sa-ti rezemi fracturile. Iti scriu si tie una, din dorinta de a-ti urla zilnic ca eu fac ce vreau si tu faci ca mine! Modalitatile tale de a interpreta femeile sunt aproape simpatice. Pacat ca am senzatia ca ascult jegosenia aia de piesa de la Fizz cand te citesc: deja-vu! Tin totusi sa-ti reamintesc ca un barbat=niste barbati, nu toti barbatii. Draguti ochisorii tai albastri sau verzi nu mai retin pentru ca spre deosebire de tine, eu cand ma uit in ochii unui barbat nu-I ghicesc asternuturile cu masinute si personaje din desene animate si nici revistele porno pe care le tine ascunse sub pat. Nu intelegem femeile! Nici nu trebuie asa cum nici femeile nu ar trebui sa-si piarda timpul incercand sa inteleaga polivalenta iubirii voastre. Cum de altfel nicio femeie nu ar trebui sa stea sa despice in 4 viteza pe care o luati in maratonul cuceririlor. Stimate domn, daca-mi amintesc bine prima noastra intalnire (si-ti marturisesc ca nu prea mi-o amintesc pentru ca efortul pe care l-am depus incercamd sa-ti explic cat de mult imi iubesc profesia s-a pierdut in gandurile tale cu pozitii sexuale) nu esti decat un altul cu ceva mai mult. Lasa-ma sa-ti marturisesc ca toate afirmatiile descurajatoare pe care le-ai facut la adrsea mea, intr-o incercare cretina si infantila de a ma scoate din sarite zilnic s-a rasfrans asupra ta: s-a rupt lantul de mandrie si fata s-a aruncat ca avalansa pe telefonul tau si pe toate caile posibile si imposibile. Ei bine, cum e sa fii iubit? Imi amintesc ca in noaptea respectiva cineva spunea ca tu meriti iubirea tuturor femeilor! Hai nu zau…eu cred ca meriti o ditamai scatoalca poate asa incepi sa apreciezi vreo trei hapciupalite pline de zvac, care dincolo de ciorapei si fustite scurtute pot sa inteleaga cand ale tale complimente vor doar sa dea de inteles ca e nevoie de ele. De complimente avem nevoie? Sigur sunt incurajatoare dar e ca vorba fara fapt. Tu ar trebui sa intelegi cel mai bine. Esti maestru la incurajat si praf la materializat. Hai sa-ti zic eu ce vrea o femeie: un joc intelligent, un final nefericit dupa o poveste fericita si un domn care sa taca si sa faca. Hai sa-ti spun ce vor barbatii: acelasi lucru. Hai sa-ti spun unde gresim: am spus joc intelligent nu pierdere de timp si fugareala tampa ca la 7 ani. Eu dau, tu dai. Tu dai, eu iau. Nu dai? Nu ai.
Hai te pup pasarica!!!!

Aceasta scrisoare nu este un pamphlet si trebuie tratata ca atare! Razi ha? Iti place ha? Stiu si eu ma bucur de mine in fiecare zi…I wonder what am I gonna do next… a crimeee!
So…wanna play smart? I am in the mood to be a winner!

EA lost

manuel — Fri, 09 Jul 2010 17:58:26 +0000

Oare cand am ales sa fiu sclava unor iubiri imaginare si supusa unor minti goale? M-am impovarat atat de tare incat uneori nu mai am suflare. Si o iau la pasi marunti pe jos, printre stradute, calcand agale si nesigura trotuarele altor case si urmele altor destine. Nu mai am ce sa fac aici. Sunt fugara amintirilor negre si neadaptata vremurilor actuale. Nu mai iubesc, nu mai simt, nu mai doresc. Am cautat o bucata din orasul asta trist careia sa-I dau viata. Asa m-am ratacit pentru prima data pe drumul pe care credeam ca-l cunosc ca pe liniile din palme. Mi-a fost frica. M-am temut de bezna, de absenta oamenilor, de necunoscut si de hotararile luate. M-am asezat pe un trotuar si am plans mult, am gandit putin si apoi am urnit-o din loc cersind amarnic o alta zi, o alta iubire, un alt job, o alta tara, alti parinti. Crede-ma ca mi-a fost atat de frica incat imi auzeam bataile inimii si respiratia grava in tample. Nu era nimeni si nimic. Mai apoi am realizat: nici cand e lumina nu e nimeni si nimic. Am mers vreo doua ore fara sa privesc. N-am facut altceva decat sa-mi ascult inima. Intr-un final toti ne gasim casa. Oricum ai merge tot acolo ajungi. Oricat de frica ne e, tot se va intampla. S-a intamplat, si in cazul meu, sa-mi regasesc salteaua straina si temerile de odinioara. Vocea exista, vointa nu mai e. Iata-ma in punctul in care ajung oriunde as alerga: vreau altceva iar pentru asta am sa alerg mereu in alte parti pana cand voi descoperi ce anume se potriveste cu soarele din speranta mea. Orice alegeti, e alegerea potrivita. Orice iubire e iubirea potrivita si orice despartire se intampla in momentul perfect. Luminile se sting cand e timpul sa visezi altceva si visezi altceva cand ce ai acum nu te ajuta spiritual in vreun fel. EL nu este un personaj anume, ci un cumul de personaje depasite de complexitate. EL nu exista! EA da! EA se intampla in ploile varatice si in povestile frumoase. EA se materializeaza in dreptate si sacul de normalitate ce nu poate fi cumparat de la magazine. EA nu se va schimba niciodata dar va schimba mereu decorul! Stii DB., prima noapte de amor e exact ca prima zi de despartire. Aceeasi intensitate, aceleasi dureri, aceleasi sperante in viitor. Si da, acelasi final scarbos de ireal: maine va fi mai bine! Niciodata nu va fi mai bine … va fi doar altceva! Nu exista mai rau sau mai bine ci doar… altceva. Sper sa-ti lipsesc la fel de mult cat imi lipsesti tu mie: DELOC!

EA femeia

manuel — Sun, 04 Jul 2010 19:40:34 +0000

Femeia. Cred ca in ultima perioada am primit milioane de mesaje legate de femei. Ba sunt javre, ba sunt ingeri, ba te ridica, ba te coboara, ba iti vine sa le bati, ba iti vine sa le strangi in brate pana cand o auzi pe Naomi cantand din fundul lui Solcanu: “de-ai fi o salcie la mallll”. En fin, problema nu e revolta pe care o regasesc in fiecare ins zbuciumat de trecerea timpului si ascutitele amintiri urate, ci faptul ca am ramas fara rabdare. Nu mai am rabdare sa accept si mai nou nici macar sa resping. Aici probabil ar completa cineva: “normal, voi femeile, nu aveti rabdare niciodata pentru nimic”. Ia spune tu Maciupici de periferie, cum sunt nemernicele astea, purtatoare de pasarici, mancatoare de bani si de suflete masculine inocente si sensibile. Sau lasa, mai bine inchid un ochi, bag un somn si te sun cand nu esti acasa. Eu n-am avut niciodata slabiciuni pentru fete si nici pentru baieti, mi s-au parut niste jocuri tampite in care singurul castigator e pionul care lipseste. Remarc si revolta tantilor necajite. Ia spuneti voi, Isaure de village, cum v-au tulburat linistea porcii astia, gaozari nemernici, trogloditi infatuati si lipsiti de sensibilitate si romantism. Sau lasa, mai bine beau un pahar cu apa si te sun in ziua in care o sa pot sa traiesc fara apa si mancare. Din nou mi se pare ca ne alergam in razboaie in care singurul erou e cel care a murit dupa ce a alunecat pe o banana si s-a rostogolit rapus pe ultimele cd-uri scoase de Guta (chiar asa, a iesit sau nu la pensie? ar fi cazul). Cand o ardeti in realitate cu mintile limpezi si reprosurile in cuier, sa ma anuntati. Sunt la tigara, ingropata in tutun, ma uit la ce-a mai ramas din seninul cer si la Buzuka de peste drum care si-a pus pe buzite o tona de cerneala rosie de zici ca s-a mozolit 6 ore cu o cisterna de temepera. Hai sanatate!

EA / sober

manuel — Thu, 01 Jul 2010 07:41:13 +0000

Cand ploua scriu iar cand e soare citesc ce-am scris. Competitia e constructiva sau in tara asta e cel mai distructiv sentiment? Raul celor din jur a devenit cel mai bun lucru personal. Pe mine competitia m-a schimbat. Asemanarile m-au obosit si incurajarile mi-au provocat dubii. Regulile junglei se aplica voit intr-o societate in care se presupune ca traiesc oameni, nu animale. Iubirea e exclusiva si nu e tratata ca pe un dar oferit neconditionat. Iubesti cand primesti si urasti cand nu ti se ofera. Oricat de detestata as fi, trebuie sa recunosc ca am invatat sa gust neplacerile mult mai bine decat sa ma bucur de aromele bucuriilor. Osho spunea ca ne-am nascut nefericiti prin prisma invataturilor primite de la parinti, preoti si invatatori. Nu ne mai putem manifesta in niciun fel alegerile de teama ca vom fi decapitati, la figurat desigur. Astazi privesc uimita cat imi e de greu sa accept oameni, sa ii cred, sa ii simt sau sa le ofer un zambet curat. Ne-a ucis competitia sau lipsa adevarului? Din dorinta de a castiga, am ajuns sa facem gesturi grotesti si afirmatii vulgare. Nesiguranta de azi ne-o ofera critcile din jur sau jognirile parintilor din copilarie? O gandire sanatoasa isi pune intrebari sau le pune altora? Oare astazi, in toata furtuna disperarii, iubim din frica si lipsuri sau din suflet? Oare putem sa iubim campioni in postura de invinsi? Probabil ca nu. Campionii nu mai intrunesc de mult timp calitatile unor eroi ci functiile unor mercenari. Iar acum imi frang mainile cu lacrimi in ochi, privind la ce-am ajuns sa simt, cu teama ca nu voi afla niciodata cum e sa nu conteze decat ce e bun. Tu critici fara sa te uiti la tine? Eu da! Nu mi-a fost frica sa spun adevarul niciodata si nici nu o sa-mi fie vreodata. Prezenta minciunii n-a facut niciodata rau ci doar lipsa adevarului!

EA / clean heart

manuel — Wed, 23 Jun 2010 11:50:17 +0000

Se spala trotuarele de jeg de zici ca poti scapa de infectia care-ti puroiaza mintea. Nu exista schimbari prielnice ci doar incercari constiente de imbracat scheleti. Toata lumea aisi lustruieste masina de parca poti inlatura microbii abundenti din piele si baltile de noroi in care ai calcat. Am vazut batrani pierduti si tineri regasiti cum am vazut si femei triste sau copii necajiti. Toti vrem sa facem curat in anotimpul murdarului si in vremurile pacatelor. Nu ne putem concentra de pata inestetica de pe geam dar ne putem concentra in a pata judecata altor semeni sau in a le calca in picioare iubirile. Suntem evazivi in fata iubirii si larg deschisi in fata aventurilor lipsite de implicatii. Cu toate astea, facem curat. Ne plac incaperile colorate si luminoase cu miros de pin si parfumurile trandafirii de pe corpurile straine. Inauntru fumul a poluat organelle si inima tuseste ca o tebecista si totusi, ne place curatul. Pricopsitii se minuneaza in natura si se stramba in absenta luxului. In ochii lor straluceste felinarul intunecatilor si parasitilor spiritual. Saraci cu duhul si inghesuiti in valori materiale. Ei sunt cei care poarta textile albe, fine si matasoase, cusute cu bijuterii pretioase. Ei sunt cei care fac mereu curat. Ei sunt cei care curata in jur si niciodata in sine. Pantofii mei zac in ploaia de saptamana trecuta si pleoapele imi sunt manjite de un rimmel Ruby Rose. Hainele atarna ca niste spanzurati de scaune si mese iar sufletul meu alearga descult in lumina unei iubiri sincere. N-am facut de mult curat, poate pentru ca am ales sa traiesc curat o pasiune frumoasa, sa ma iubesc singura intre 4 pereti pana cand ii impart cu EL sis a ma las purtata de o pasiune mai luxuroasa decat blugii de 3 lei, rupti in zona gleznelor. Si totusi, ei fac curat cand tot curatul e la voi in suflet.

EA everybody dies !!

manuel — Wed, 16 Jun 2010 13:23:13 +0000

din motive pe care nu le inteleg textul a disparut si nici ca l mai am … asa ca ramane doar varianta audio

EA s’a dus !!!

manuel — Mon, 07 Jun 2010 12:14:55 +0000

S-au dus zilele in care apa se citea printre picaturile de sange pasional si noptile in care fredonam balade amoroase privind poze luate pe furis. Cand se scufunda sperantele si destinul nu te mai menajeaza ca pe o printesa delicata sau cand mama nu-ti mai piaptana parul cu degetele inmuiate in crema Doina, observi meterezele detsramate si ridurile adanci. Se intuneca privirile si se dizolva senitatatea lansandu-te ratacit pe drumuri laturalnice care nu mai au interesul de a-ti face loc catre lumina. EL e iubitul inimii mele si pansamentul ranilor. Nu-l detest trist pentru ca se pierde in dezamagiri ci pentru ca n-am cum sa-l inseninez. Urasc tristetea lui pentru ca nu poate fi alinata cu nimic din ce-as croseta pentru binele lui. N-am vreo haina sufficient de calduroasa care sa-l acopere in frig si nici vreo importanta sufleteasca care sa-I smulga macar mediocrul confort de a ma avea langa. Nu ma iubeste. Am ocolit afirmatia asta si am preferat sa o imbrac in scenariu si ipoteze sau sa o ascund sub metafore si epitete triste. Nu ma cauta in noapte si nici macar in zori de zi. Nu I se dilata pupilele cand imi vorbeste despre aprecieri si nici nu ma priveste in ochi cand le face. Din cand in cand imi maid a papusi si ma trimite la joaca, ma urmareste in tarc dupa care ma lasa plangand ratacita si asteptand sa vina inapoi dupa mine. Nu se intoarce niciodata pentru ca el nu uita nimic. Doar eu uit ca trebuie sa ma ridic singura sis a ma sterg de lacrimi cu alte vieti pierdute si alte nevoi stinse. Nu sunt trista pentru ca e trist ci pentru ca suntem tristi din motive diferite. S-au dus zilele in care ne interesam si ne aveam… pentru ca eu n-am avut niciodata decat dorinta de a avea. De-as putea, te-as transforma intr-un firicel de praf sa te depui pe noptiera din camera mea si s ate sterg de fiecare data cand imi furi aerul si-mi pleznesti ochii. De-as putea sa nu mai pot!

EA in love with a friend

manuel — Tue, 18 May 2010 15:28:45 +0000

Mi s-a spus ca doar corpul se imbolnaveste, ca sufletul ramane pur si neatins, ca inima nu se frange doar mintea putrezeste, ca toate ranile se vindeca si toate cicatricele se ascund. Mi-au spus ca daca voi iubi nu voi stii si acuratetea sentimentelor nu se duce daca le constientizezi. M-au invatat ca doar eu contez si restul doar contribuie. Inainte sa-L cunosc, mi-au spus ca pasiunile trebuie investite in creatii si produsele trebuie vandute pe tarabe, sa nu las vreo clipa senzatia sa inlocuiasca faptul. Stiam ca nu e voie sa folosesti presupunerile sau neajunsurile, sa-i zambesti soarelui ca-ti permite sa-l simti si oamenilor ca-ti permit sa-i atingi. M-au ivnatat sa merg fara sa calc stramb si sa iubesc stangace oameni drepti. Mi-au atras atentia cand m-am pierdut, mi-au regasit particularitati in intregimi palpabile si interese nebanuite in autosatisfaceri recunoscute. M-au ajutat sa-mi formez un scop si sa-l ating ca un robot antrenat pentru razboie crude si societati nemiloase. Au uitat sa-mi spuna ca ei n-au iubit. Au trecut peste faptul ca n-au simtit. Ei nu L-au cunoscut si nu au cum sa-L iubeasca. Ramai asa, vreau sa inchid ochii sa le simt caldura, sa te pastrez in minte privind absent prin mine. Stai, nu te misca, lasa-ma sa gust din toate cuvintele nespuse si toate declaratiile neasumate. Stiu ca m-ati iubit si m-ati facut vioaie, am sa retin mereu lejeritatea de a trai fara sa simt dar astazi, prefer sa aduc ofrande celui ce m-a trezit, celui ce uneori m-a privit si poate undeva in suflet m-a iubit. Poate inca ma mai iubeste. Poate vreodata ma va mai iubi. EL mi-a spus ca nimic din ce s-a spus vreodata nu exista. Ca iubind traiesc si ca traind iubesc. Prietenul meu din vise, prietenul din poze, prietenul din scoala, prietenul din fata blocului, pritenul de lucru, prietenul sufletului meu. Fara tine n-as putea sa ma declar vulnerabila, sa imi recunosc boala din minte sau obsesia din fapte. Fara tine n-as mai vrea sa vreau sa fiu. Mi s-a spus ca ceilalti nu te schimba ci te integreaza, nu te ingroapa ci te inlatura, nu te lovesc ci te observa, nu te ranesc ci te lasa. Nu mi-au spus ca unii te formeaza, altii te invie si multi te sprijina. Au uitat sa-mi spuna ca langa tine, lectiile invatate se vor transforma in experiente ratate. Nu m-au invatat cum sa ma las sa te las pentru totdeauna. Eu cum te mai las?

EA old dogs !!!

manuel — Fri, 14 May 2010 09:12:58 +0000

Inceputurile sunt cele mai dificile, mi se intampla des sa nu stiu exact cum sa incep o conversatie, un articol sau o rugaminte so, incep direct cu subiectul. Mai, eu cand am plecat m-am despartit constient de tot ce am avut acolo. N-am intentionat nicio clipa sa fac si un bagaj sentimental amestecat in hemoglobina amintirilor frumoase. Adevarul e ca nici nu prea am avut ce sa car dupa mine in afara de vreo doua prietene, cateva betii, mici pasiuni, maruntisuri de gen. Ma asteptam sa mai fiu sunata, sa mai fac mici calatorii pe acolo in care sa depanam suavele dulcegarii la care ne lungeam pana la rasarit. Totusi, fiecare si-a vazut de caruta lui, inhamata la armasarii lui, cu legile si placerile lui. Nici nu mi-a parut rau si ma simt putin prost pentru ca nu-mi lipsesc unele momente. Imi lipseste persoana mea din respectivele trairi, nu si persoanele alaturi de care le-am trait. Cand aleg s a las totul, il las pentru o vesnicie. Stiu ca nu are rost sa ne amagim cu telefoane date de sarbatori si zile onomastice, cu eternele intrebari legate de vreme si anturaj. Totul a mers mai departe, totul se schimba si nimic din ce-a fost ieri nu mai conteaza. Incep sa pulsez pe present, sa-l fac pe asta mai dulce insa nu prea-mi iese. Ori nu ma lasa EL, ori nu am eu rabdarea necesara. De ce spun toate astea? Pentru ca ma cauta trecutul ca pe un raufacator si nu inteleg ce rost mai are? Ok, poate simt si eu lipsa inocentei si clipele in care nu trebuia sa ma gandesc de doua ori. E usor sa cumperi fara sa mai cantaresti, fara sa mai gusti, fara sa te asiguri. Dar nu mai e la fel. Totul s-a schimbat. Cei care-mi zambesc nu o mai fac dezinteresat, greselile dor si insensibilitatea celor pe care-I iubesc sapa in carne vie rani adanci. Mie-mi spun amicii ca fara durerea din privire n-as mai fi eu, fara nemultumiri, n-as mai scrie si fara dezamagiri n-as mai construi nimic fabulos. Si atunci de ce ma mai suni, dupa ani de abesente, sa ma intrebi cum e vremea, cat e ceasul, la c eora am plecat si la ce ora ma intorc? Nu ma mai intorc. Nici eu, nici noi asa cum am fost odata. Daca inceputurile sunt atat de dificile ma intreb cum va fi sfarsitul. Daca sa incepi un lucru e atat de greu, iti imaginezi cum se va formula finalul? E mai bine sa te apuci de pe acum sa dai drumul fraielor sentimentale si sa le privesti peste ani cum sa darama ca niste batrani obositi peste tinereti agitate. Important e sa-ti fie bine acum… nu maine si nu ieri iar daca raspunsul e negativ atunci scutura-ti la fereastra florile parfumate ale unui noi inceput. In the end, it doesn’t even matter!

EA … de ce ?

manuel — Fri, 07 May 2010 16:35:59 +0000

Oare de ce ma intreaba toata lumea ce am? De ce nu se opresc din cerut? As vrea sa nu mai astepte nimeni miracole din partea mea. Imi place sa ma confound cu niste cladiri vechi, niste fetze obosite si eventual niste oameni banali. Povara vietii mele. Sa fiu prima la linia de sosire. Prima care ofera, prima care trage, prima care obtine, prima care salveaza si cumva singura care se zbate. As vrea sa fiu campioana dorintelor voastre insa mi-e imposibil din pacate. Ma intristeaza intr-un mare fel chipul celor dragi care uita sa-mi imbratiseze esecul. Pe mine oamenii ma iubesc doar cand reusesc. Mama mea m-a mangaiat doar cand am luat premiul intai iar tatal meu mi-a spus o vorba buna doar cand am plecat fara ajutorul nimanui. Au fost si clipe in care am esuat fatal si c and m-am intors, nu mai era nimeni. Doar reusitele mi-au adus zile frumoase si oameni intelegatori. Va invidiez fatal pe voi, cei care aveti oameni ce nu asteapta nimic in schimb si pe care nu trebuie sa-I multumiti in permanenta. Mie nici nu mi-a pasat mereu foarte mult de oameni. Am avut nevoie sa-I urasc sau sa-I iubesc dar nu am plans prea mult dupa ei. Azi e una din acele zile in care sper ca am reusit sa ma fac inteleasa. Peste dorintele mele nu vor trece luminile reflectoarelor. Eu ma impac nemaipomenit cu Ego. Nu lasam muritorii intre noi. Nu ne permitem abateri de la drumul pe care l-am cladit cu atata suferinta si putere. Fiecare zi e o confirmare a relatiei noastre bolnavicioase. Sunt dependenta de confortul singuratatii mele. Fiecare tigara in fata scarii e trasa la satisfactia unor concluzii incurajatoare: nu am nevoie de nimeni ca sa descopar! Cele mai frumoase revelatii din viata mea sunt cele obtinute in odaia mea, pe bancile solitare din parcuri si in ochii tai. Oare de ce nu incepe lumea sa ma intrebe ce as vrea? Poate pentru ca nimic din ce vreau eu nu le ajuta afacerile personale, sentimentale poate si financiare. As vrea sa nu mai astepte nimeni miracole din partea mea. As vrea in schimb, sa fiu partasa unor miracole din partea ta.

EA in memoria celor pierduti !!!

manuel — Mon, 03 May 2010 12:12:14 +0000

Dimineata rau. Una din zilele acelea in care nu poti sa dormi nici sa vrei. Te rupe oboseala si-ti atarna pleoapele si totusi nu vor sa curga deasupra unui somn profund. Eu rezemata in balcon la caldura soarelui, colegii atarnand de balustrade cu mucurile de tigara pe final. Ce bun e limbajul unor priviri convinse ca escapadele fac sufletul mai dulce si viata mai usoara. Un ghiozdan carpit, o pereche de sosete, un tricou larg, niste pantaloni scurti, o masina mica si 5 oameni visatori. Am adunat imaginile oraselor romanesti in retina stralucitoare si ne-am pozat cu limbile scoase la soare. Ploaie intr-un loc, soare nebun in altul. Si-am mers. Se scurgeau orele si noi eram lipiti de scaune visand fiecare, scenarii castigatoare. Ne-am oprit in Vama am baut o bere si pe aceeasi tacere am luat nisipul la cernut. Fiecare poarta in amprente, suferinte de amorezati, copilarii complicate si un viitor enigmatic. Toti iubim aceleasi lucruri si incercam sa raspundem la aceleasi intrebari. Ne-am scuturat de griji pe km parcursi si ne-am lasat parerile in statiile de autobuz. In mijlocul campului ne-am despartit si am acapart cate o bucatica de pamant pe care am scris litera celui ce ne-a legat, celor ce ne-au unit, celor pierduti si celor castigati. Ne-am facut cadou momente de tacere, peisaje de vis si dureri neimpartasite. Ne-am facut cadou o scutire de la explicatii si o clipa de intelegere. Ne-am intors istoviti, fiecare si-a ocupat balustrada iar eu mi-am inecat amarul arsa de soare pe balcon. Pentru cei ce-au fost si s-au dus, venim noi ce suntem si vom fi.

EA uraste

manuel — Fri, 30 Apr 2010 09:08:01 +0000

Urasc momentele de maxima sensibilitate. Imi pierd cumpatul si imi e greu sa-mi controlez nervii. Am tendinta de a sparge toate obiectele casabile si de a arunca tot felul de jigniri gratuite. En fin, masochista sau nu, eu simt mereu nevoia de a ma intoarce inapoi si de a ma convinge ca am facut ceea ce trebuia. Confirmarile le primim de la oameni la fel ca noi si totusi avem o nevoie absolut tampita de a le cere. Sunt nervoasa, daca ma eliberam prin scris sau alergat, astazi nu ma mai elibereaza nici dracu. Ma enerveaza inclusiv faptul ca exist sau ca exista cineva pe langa mine. Weekendul asta mi-am sunat fosta iubire sa vad de ce mama dracului n-a fost sa fie si daca am eu o problema majora de comunicare. Pai e simplu, eu sunt mega dificila iar el e mega idiot. Idei ratate de-a fute, a distra si a manca, M-am saturat sa explic ca floarea e albastra si calmeaza, ca viata e fascinanta prin evenimentele sale inexplicabile. Daca nu o dau cu moda, clubul si baclavaua, fac cacatul praf. Ma enerveaza faptul ca nu mai am ce sa iubesc. Pur si simplu nu mai am ce si pe cine. Ma fute la bidinea si adolescenta. Dracu sa o ia. E ca pubertatea care-ti naste cosuri pe buci, asa si asta, iti naste enigme cretine cu si despre oameni tampiti. Sunt nervoasa si iritata si nu stiu exact cum sa mai calmez furtunile de la geam. Pe de alta parte, cu cat ma enerveaza pe mine tot cu atat totul ala se incapataneaza sda ma enerveze si mai tare. Un gram de sictir la dumneavoastra? Pana la urma, o sa gasesc ceva interesant de scris, un om misto de iubit si o traire frumoasa de amintit. Deocamdata semanam cacat si culegem balega. Cat despre fosta iubire, mami, n-am pierdut nimic ca deh, ce se alegea de noi, tu cu aventurile si fascinantele tale animatoare de cluburi, eu cu ale mele carti rupte si ale mele dileme existentiale, ne lua dracu! So dear C., pastrez rahatul ala de ursulet si telefoanele plictisitoare si-ti uresc succes la futangeala. Pierd insa astazi. Pierd timpul intr-un mod fraudulos. Dar pana la urma, e timpul meu si daca vreau s ama pis pe el o fac degajat la jet maxim. Sunt o fana infocata a pasiunii, iubirii. Imi plac lucrurile frumoase si am ramas fara ele. Si asta ma enerveaza grav. Hai sa-ti povestesc despre faptul ca nu mai am chef sa-ti povestesc nimic.

EA … atingeri !!

manuel — Tue, 27 Apr 2010 11:28:32 +0000

ante scriptum :

1. incepand de astazi EA prinde glas. va exista mereu si varianta audio a textului. gen audio book ( nicoleta creciunesc este cea care va interpreta … aka niko de la radio 21 )

2. cu ocazia asta va anunt ca dinculescu.ro va imbraca curand o noua haina , o haina mai stufoasa iar EA se va dedica exclusiv voua FeTeLor … curand !!!!

3. pe langa EA vor aparea sectiuni noi , oameni noi, rubrici noi , concursuri si nu in ultimul rand, in faza a doua a proiectului , chiar voi veti putea face parte din acest nou blog … nu numai comentand dar si postand …

Nu am mai citit de multa vreme. Cel putin nu gesturi sau ganduri ascunse. Omul are puteri nebanuite. E un descoperitor uimitor. Poate suna putin ciudat dar imi plac mainile si pentru mine ele reprezinta cartile unei vieti spectaculos de plictisitoare sau neasteptat de surprinzatoare. M-au vindecat mangaierile si m-au trezit loviturile multor maini. Nu m-au fascinate ineaparat cele fine si lacuite cat cele aspre si muncite. Diverse marimi cu diverse amprente pe care le-am tapetat intr-o oglinda de buzunar. Orbii vad multe atingand. Eu ating multe vazand. Cele mai tandre vise dezleaga cele mai violente atingeri. Nu-mi coboara apa de izvor pe gatlej cum aluneca palmele tale peste sira spinarii. Ne-am atins accidental dintr-o intentie ascunsa. Mainile tale descopera imperfectiunile corpului meu si dezbraca secretele varstei. Daca n-as fi sarutat buricele degetelor n-as fi atins varful colosalelor senzatii si nici temurul pasiunii. Sunt oameni care nu iubesc sa fie atinsi. Pe de alta parte, sunt oameni care iubesc sa fie atinsi mult prea mult. Sunt oameni care fug de atingeri si atingeri care fug de oameni. Mainile mele s-au smucit din multe imbranceli si s-au acoperit de multe emotii. Le-am neglijat ca pe un capcaun respingator. De astazi le las libere sa-ti urmeze parfumul sis a zburde lacome in placeri carnale. De la maini la maine, e doar o noapte de amor.

EA …different dreams !!!

manuel — Fri, 23 Apr 2010 07:34:25 +0000

Seduc asfaltul umed cu pasi necugetati si rumeg acida o guma mentolata. Imi plimb talpile in ritmul unui vals precum un voal lansat in adierea vantului. Ploile ma fac sa tremur, sa plang, sa urlu, sa detest. Si totusi, astazi ma imbratiseaza precum o mama grijulie si ma saruta precum un iubit pasional. M-am rezemat de un felinar si mi-am aprins o tigara. M-au invelit umbre de fum in care am distins tot ce-am fost candva, ce-am devenit si ce voi ajunge. Narile imi sunt inundate de un miros acut de cafea proaspata. Nici n-am simtit cate ore au trecut de cand am facut dragoste cu viata, asa cum e ea, viata din trupul meu, din miscarile mele, din gandurile mele intunecate si zambetul meu colorat. Mi-am readus aminte de Oscar Benton si prima atingere din camera antifonata. Cat am fost, am simtit, ne-am propus, ne-am batut, ne-am iubit si am incercat. Incercarea nu are finalitatea unui sex oral. Incercarea are finalitatea unui fapt implinit a carei satisfactie nu te arunca intr-un abis prêt de cateva secunde ci se lupta cu tine o viata intreaga. Inca nu rasarise soarele si in umeda racoare, m-a gazduit un domn misterios pe bancheta din spatele masinii sale. M-am aruncat pe spate si am ascultat fosnetul frunzelor si scrasnetul rotilor. Mergem undeva domnita? Daaaaaaaaa, mergem mereu, ne oprim doar ca sa repsiram, sa facem dragoste, sa fumam, sa uitam. Strazi pustii, aurloaci pierduti, suflete ranite, corpuri parasite faceau plecaciuni in lumina farurilor. Mareste viteza. Si daca murim? Murim impreuna, calc-o! M-am imbatat in decorul unor idei pierdute si unor visuri ratate. E periculoasa tristetea si am incercat sa o ambalez in staniol colorat, sa-I pun o fundita portocalie si o las la picioarele tale sa ma calci pe maini, pe suflet, pe viata. De fiecare data cand m-au ucis privirle tale m-au inviat cuvintele si m-au consolat atingerile ocazionale. De o luna eu mor in fiecare zi. M-au lasat puterile unei scriitoare realizate, unei zeite ale matamorfozei. Aveam momente in care ma imbracam in eroina si salvam planeta sau imi puneam rochite de matase si te asteptam in Sali de bal. Am avut si povesti in care imparteam fie un taxi, fie un sarut fie o cearta aprinsa. Pentru cea mai mare iubire purtata si cea mai jignitoare manipulare practicata, las totul asa. N-am sa te strivesc ca pe o molie si n-am sa te urasc ca pe un renegat. Am sa te iubesc cu nemiluita ca pe un amic de drum, un coleg de compartiment sau un vecin de pahar.
Dupa o plimbare senina, domnul misterios m-a lasat in fata aceluiasi felinar. Mirosul de cafea a disparut si s-a evaporat in putoarea mortaciunilor de pe bulevardele bucurestene, lumina a distrus mireasma celui mai profound intuneric, pustietatea a prins viata si imbrancelile RATB-iste mi-au interrupt melodia. Ziua suntem salbatici, noaptea ne descoperim. Ziua nu ma vezi, noaptea ma citesti. Ziua ma confrunti, noaptea ma intelegi. Povestile mele sunt ale mele, pentru mine, despre mine si EGO-UL meu care nu are vreo legatura cu masculii pe care vi-I doriti stimate domnisoare. Luptele mele se dau cu mine! Eroul din viata mea sunt eu! O pustoaica a dracului de constienta si totusi atat de naiva. Te sarut stimata vara, bine ai venit in dulapul meu. Astept sa te instalezi vreodata si in suflet.

EA imbatraneste !!

manuel — Sun, 18 Apr 2010 22:19:58 +0000

Imbatranesc? Eu cred ca da! Devine din ce in ce mai dificil sa iau decizii. Si aici vorbesc de tot felul de fleacuri nu de lucruri marete. Nu ma mai pot decide nici in privinta mancarii. Hmm ce servim azi? Pui la gratar sau supa de pui? Pffff, pai, hai sa fie friptura ca sa nu ma gandesc prea mult la celelalte variante. Nu ma mai pot decide nici in privinta iesirilor! Sa ies, sa nu ies, sa stau, sa nu stau. Noroc ca n-am probleme cu alesul garderobei care se face pe principiul “ini mini maini mo”. Ma gandesc ca fiecare zi care se adauga la varsta mea, aduce o gramada de dileme. Enigma Patachinei. Nici nu mai stiu ce sa vorbesc, cand sa vorbesc si cu cine sa vorbesc. Sa nu mai vorbesc, zic! Iata-ma impartind intrebari existentiale cu si despre ce mancam, ce facem, cum ne purtam, de ce ne fofilam, ce ne place, ce nu ne place. Pai mie-mi place cand nu-mi pklace si ce-mi place, a doua zi nu-mi mai convine. E clar, am doua probleme: tu si eu. La mine e usor: fluier de doua ori, dau cu banul, mai bag o Cola, plang nitel si gata friptura. Cu tine e mai greu. La tine nimic din ce merge azi nu mai merge maine. Sufar de dilematofilie! Ce fac? Tu ce faci cand habar nu ai ce sa faci? Ce facem cand nu trebuie sa facem si de ce trebuie sa facem daca “trebuie” nu exista? E clar! Imbatranesc sau ma masculinizez! Ma intreb oare cum se descurca barbatii in criza varstei mijlocii si femeile la menopauza! Sa mai stau? Sa plec? Ma doare capul. Ma culc. Sau sa mai zobovesc un pic? Poate pierd timpul! Imi fac prea multe probleme? Si daca nu mi le fac poate le fac altora! Damn! I hate this crap.

Katy Perry – Hot N Cold
ÎncÄ�rcat de EMI_Music. – Watch more music videos, in HD!

EA si “dex” ul !!

manuel — Fri, 16 Apr 2010 08:52:00 +0000

buna = mars in mortii ma-tii
Hello = sunt ok dar se poate si mai bine
Ola = am dormit grozav
Ce faci? = mi-e dor de tine vorbim azi in pana penelor mele ?
Esti ok? = ce dracu ai patit ca mor de curiozitate
Sper sa fii ok = sper sa-mi spui ce ai ca sa nu ma comport ca o calugarita for the rest of my life
Pt binele tau orice = NOT
n-am nimic = am spume si draci, inclusiv dracii dracilor
daca tu zici asa sa fie = nu-s de acord si nu o sa fiu never fucking ever
te las ca ai treaba nu vreau sa te deranjez = normal ca vreau sa te deranjez astept sa-mi spui tu ca nu te deranjez
pot? = si daca nu pot oricum fac
ai dreptate = n-ai
sunt sigura = habar nu am
ma duc la tigara = vii si tu?
Ai timp? = logic ca ai, ar fi culmea sa n-ai, adica de ce n-ai avea, eu de ce sa am si tu nu
Mi se rupe = pfai imi vine sa va arunc in aer cu tot cu Mallurile voastre si Dorobantiul ma-sii si curele ma-sii, crucea mamaii lor, tui in lkfjdslkgvjdksfbhfdslgj
Faci ce vrei = fa tu numa sa vezi dupa aia calvar
Nu ma deranjeaza = numa ma jeneaza mai rau decat o pusca-n ass
E ok = e penalllllllllllllllllllll
Nu ma bag = ca daca ma bag n-am nimic bun de zis
Renunt = s-o credeti voi
De astazi s-a terminat = pana maine sau pana diseara depinde de cum imi trece
Orice semn de pe mess = gluma
Orice gagica = futere de utere
Cand rad la ce ma enerva odata = e grav sunt pe picior de muie letala
Cand ma fac ca nu aud = bis la muia letala
Cand ma fac ca nu vad = e groasa
Cand nu vad si nu aud = game over
Cand nu mai scriu = something’s wrong
Am o problema = io n-am niciodata o problema atat de grava incat sa fiu nevoita sa sun pe cineva… numa daca vreau sa vb cu acel cineva
Nu sufar de lipsa de atentie, sufeream de lipsa TA de atentie ( a se observa timpul trecut…asta inseamna ca nu mai e valabil )
Iar acum sa concluzionam: faci ce vrei, I don’t care, nu te mai abordez ca sa te salut nici daca imi face Obama bbc-u cadou! Numa bine!

ea … interviu gen !!!

manuel — Tue, 13 Apr 2010 09:07:51 +0000

Ai reusit micuto! Ultima data ti se scurgeau lacrimile in podea si te leganai ingrijorator pe canapea sughitand a teama si nesiguranta. Auzi…..cum e cu EL ? Erai pocnita in crestetul mintii si te-ai mobilizat ca o hiena pe o idee care stiam ca nu se va concretiza. Ti-l doreai prea mult pe EL ca sa nu-l mai vezi.

Iarta-ma! Doar copiii isi cer iertare si eu sunt un copil. Iarta-ma ca mi-am dorit sa nu mai fiu. Nu stiam ca renuntand la perioada asta joviala n-am sa mai tremur ca o frunza rupta langa balansoare ruginite. Da, am reusit pentru ca l-am revazut pe EL. Am purtat cu tine discutii infinite despre focarul de infectie care-mi aduce atata nefericire. Am zile cand ma sufoc. Sunt nopti in care ma doare tot corpul. Sunt clipe in care urlu de disperare si ore in care ma pierd privind in gol. Sunt momente in care imi pierd prietenii si situatii in care nu-I mai aud. M-a pierdut si EL pe drum intr-o zi. Am fost uimita. Credeam ca el m-a salvat si mai exista scapare. Se pare ca ne intoarcem de unde am plecat. Aceeasi canapea patata cu suc de portocale rosii de F la ultima sedinta.

Zambesti! De obicei iti simt durerea in zambet…astazi te vad fericita.
Nu. Astazi ma vezi iubind. Mi-am dorit sa iubesc o persoana potrivita. Mi-am dorit sa iubesc un om special.

Si cu tine cum ramane?

Eu sunt pierduta. Pe mine nu ma va putea iubi nimeni si nu va reusi nimeni sa-mi inteleaga neajunsul. Am inteles ca eu nu pot sa fiu fericita decat daca daruiesc. Eu nu mai pot sa primesc pentru ca nu mai am golul pe care sa-l umple cineva. E plin cu amaraciune. E plin cu imaginile copilariei. E plin cu absenta. E plin in esenta.

Iubesti?

Oamenii vad in cuvantul asta o perioada lunga in care contactul fizic e esential. Eu vad o stare nebuna care imbina placerea vizuala cu cea spirituala. Si pentru mine…da iubesc. Pentru ei, sunt o ridicola si o absurda. Pentru mine sunt o nebuna. Placerea e iubire….dorinta e iubire, pasiunea e iubire. Da. Iubesc. Pe drum incoace am privit decorul inghitindu-ma cu totul. Imi tremurau genunchii si zambeam ciudat. Tanarul de langa mine era entuziasmat si vorbea fara oprire. Eram fericita sa-l vad incantat de prezenta mea. N-am putut sa-l urmaresc. Tu ma stii prea bine. Pe EL nu l-am dorit niciodata intr-un mod erotic. Nu l-am visat niciodata facand dragoste in cele mai absurde locuri. Nu m-am vazut pe mine niciodata facand dragoste. Cu toate astea aseara mi l-am imaginat facand totul cu mine.

Dorintele sexuale sunt la fel de normale precum cele sentimentale. Nu e un pacat sa iti doresti. E un pacat sa nu incerci.

Eh asta e lupta cu principiile. Lupta mea. Nu obisnuiesc sa ma bag pe taramuri interzise si nici sa nefericesc oameni. Cu el insa e altceva. Cu el mi-am invins doctrinele. M-as fi intors sute de km si m-am fi napustit sa-i frang buzele. Sunt agitata in preajma lui si ma ustura palmele. Mi-e frica ca n-am sa rezist sa nu-l ating. Aseara l-as fi iubit ca si cum ar fi fost ultima mea zi in viata.

Esti prea orgolioasa ca sa-l atingi. Esti prea mandra ca sa-l convingi. Esti prea dreapta ca sa-l corupi. Nu ti se pare stupid?

Da. Ai dreptate. Am sa inghit cu toata nebunia din capul meu si am sa inchid cazul intr-un sertar care pare sa aiba foarte mult loc. Dar vorbim aici de ore de dorinta. Ma ardeau degetele pe telefon. Nu prea cred ca intelege el. Sau nu vrea sa inteleaga. Sau nu-i pasa. Da. Nu-i pasa. Imaginatia mea e atat de insistenta incat am facut dragoste cu el in vis o noapte si o zi cu ochii deschisi. L-am simtit intre coapse si peste trup atat la semafor cat si la intersectie. La un momentat ma inrosisem. Mi se parea ca se vede. Daca ar fi vazut toata lumea ce simteam cred ca la ora aia romanii faceau dragoste in orice colt al tarii. Cred ca ar fi fost o fierbinteala totala. Mi-a fost rusine. Imi e rusine. Rusinea asta nu e buna. Imi e ciuda ca sunt atat de corecta intr-o mare nedreptate. Vrea sa fiu nedreapta. Il vreau pentru mine. Vreau sa-i ating macar buzele o data. Vreau sa scap.

EL stie? Stie.

EL vrea? EL stie.

De ce interzis? Imi repeti la nesfarsit cuvantul asta.

Nu stiu. Habar nu am. Desi nu cred ca exista bine…sau rau, situatia asta nu-mi pare buna. Imi pare un test pe care-l pic cu brio. Si mai rau de atat, nu vreau sa-l trec. EL e in lumea mea acum…. si mi-e frica fara el. Ar fi urat fara el dar nu imposibil. Pacat. Nedrept. Ciudat. Stiu. Nu-mi spune. Sa fac ce simt.

Haha nu pot sa te mai indrum. De aici e universul care iti va aduce elemntele de care ai nevoie si pe care ti le doresti. De aici esti tu cu tine. Astazi iti dau drumul, E ultima sedinta. Iubeste-l pe EL si cel mai important, iubeste-te pe tine…daca te-ar iubi EL ai reusi?

Nu cred. EL e o dorinta….nu un fapt. EL e prietenul meu ziua si amantul meu noaptea. EL e casa mea ziua si salbaticia noaptea. Dar fericirea nu tine si eu ma hranesc din suferinta. Cu toate astea cand fac dragoste cu EL eu nu plang.

Bravo. Ai gasit raspunsul. Sedinta s-a incheiat. Multa bafta si aduna-ti lacrimile. Sa facem loc pentru altele noi.

EA vs VOI !!!!

manuel — Sat, 10 Apr 2010 09:31:25 +0000

Cand voiam sa arunc telefonul crezand ca nu-mi mai foloseste decat pe post de alarma, ma trezesc cu un telefon interesant: avem numai vesti bune. Mi s-a inseninat cumva fruntea si nu are rost sa-ti spun ca nu tanjeam dupa cateva raze de soare. Dupa atatia nori gri si atatea ploi, asteptam un cer albastru de matase si cateva drumetii uscate. Am ascultat cuminte si atenta intreaga marturisire si insiruire de lucruri bune. La final am scapat telefonul si m-am prapadit amarata cu privirea spre varfurile degetelor. Totul e despre ei. Toate vestile bune sunt ale lor. Nu au nimic pentru mine decat tot ce primesc ei, pentru ei, prin mine. M-am bucurat o vreme dar acum simt ca m-ati uzat atat de mult incat imi e scarba sa va mai privesc. Mi-e greata sa va mai ascult. Totul e despre ce va doriti voi, ce-au realizat mariile voastre. Va las in urma si prefer o seara seaca decat una plina de… voi. Am uitat sa inchid ochii si sa imi alerg luminitele colorate prin minte. Am nevoie de mine in ograda lucrurilor nefacute ce stau pe lista de asteptare. Vreau sa-mi petecesc rupturile si sa-mi lipesc fisurile. Am nevoie de oameni care sa accepte sa fiu si eu imbracata in printesa, sa am dreptul la un discurs, la un apel de asteptare. Vreau si eu sa fiu pe lista de prioritati. E timpul meu. E timpul pe care vi l-am oferit si in schimbul caruia nu am asteptat nimic tocmai pentru ca cel mai probabil, stiam ca nici nu sunteti capabili sa oferiti ceva. Se spune ca binele se face fara sa iti doresti sacul lui Mos Craciun la usa. Eu cred ca e inca o aberatie nascocita de un hyperaltruist. Nu de alta, dar imi vreau sufletul pierdut inapoi, orele rasfirate in orar, cuvintele neprimite si felicitarile fusarite. Vreau –prieteniile oferite si sfaturile irosite, vreau sa fie totul despre mine si nimic despre voi. E timpul meu pe care-l merit. E timpul sa privim adevaratii vinovati si e timpul sa-si ceara iertare adevaratii faptasi. E timpul sa nu mai fie timp pentru voi.

EA vs chitara !!!

manuel — Thu, 08 Apr 2010 06:04:17 +0000

De vreo 6 luni pun bani deoparte. Nu vreau sa-ti cumpar iubirea desi as vrea sa o pot face. Mi-am achizitionat o chitara veche. E perfecta. O privesc in fiecare seara insa nu stiu sa o folosesc. M-am gandit sa iau niste meditatii. Mi-ar fi trebuit si cateva lectii despre cum sa nu mai inghit in sec privindu-te. M-ai invatat lucruri frumoase despre tot ce tu n-ai invatat. M-ai pus sa fac tot ce tu nu faci. Inedit profilul tau ce se amesteca in razele soarelui. Fumezi insetat si absent in fata pofticiosilor. Esti un dascal bun iar eu sunt o eleva greoaie, razvratita si dezordonata. Sunt un pasager in viata ta fara centura de siguranta. Nu-mi iau masuri de precautie cand adulmec abisul sumbrelor tale ganduri. Vezi tu, chitara asta e cel mai de prêt lucru pe care-l am. Mi l-am dorit, nu stiu sa-l folosesc, il am, nu stiu sa profit. E cea mai puternica tentatie si dorinta pe care cu greu o voi putea materializa. Sta in colt si niciodata aproape. Ma priveste superioara si ma infrange cu fiecare tentativa de a o apuca de-o toarta si de a-I da de capat. Intelegi cum e? Am adunat economiile in manunchi legati cu elastic colorat de tinut in frau borcane. Sunt un om umil in fata unui obiect pretios si totusi banal. Cu fiecare atingere se aprinde. Fiecare sunet se armonizeaza pe masura ce-l repet. Si totusi, nu se leaga nicio melodie. De multe ori o simt distanta si uneori imi e o buna prietena. Cum sa-ti spun, chitara asta, e o provocare, o placere distructiva, imi ia mintile, ma adoarme pe covoare si-mi pune nervii la incercare. Intr-o zi am bruscat-o si i-am rupt o coarda. A zacut suferinda pe balcon in vreme ce eu, am privit-o vinovata. Nu mai am cum s-o lecuiesc. Nu stiu ce-I trebuie si nu sunt ce-si doreste. Am vrut sa o fac un vals dar nu ne sincronizam. La inceput o bruscam si incercam s a o repar. Acum o las sa rumege fisura. Cat de mult mi-am dorit chitara asta…sau? Sau mi-am dorit sa ma doreasca si ea? Am aruncat un voal peste ea si am ingropat-o intr-un cufar. Din cand in cand mai trag cu ochiul si-mi frang degetele nerabdatoare si decisa sa o salut. De cele mai multe ori insa, o las asa. Trecem neinsufletiti unul pe langa altul, tu cu melodia ta, eu cu nefericirea mea. Sunt totusi zile in care, nefericirea mea se transforma in versurile din melodia ta. Vezi tu, chitara asta e singurul obiect care-mi canta toate starile pastrand acelasi ton si nemodelandu-si armoniile in functie de interese si termene de valabilitate. Mi-am achizitionat o chitara veche. E perfecta. O privesc in fiecare seara insa nu stie ca o folosesc.

EA concluzii !!!

manuel — Mon, 05 Apr 2010 05:38:11 +0000

Stiam ca nu sunt perfecta si ca nu sunt nici prea usor de iubit. Mi-am dat seama ca pot incomoda la fel de puternic pe cat pot iubi. Am observat si ca sunt complicata rau. La fel de complicata precum zilele in care ne trezim parasiti in strada si nu stim pe unde sa o luam. M-am gandit la un moment dat sa pasesc si in cabinete conduse de specialisti in arta vorbirii si a intelegerii. De fiecare data am plecat secata de puteri si incarcata cu si mai multa deznadejde. Ceea ce nu am sa inteleg niciodata e de ce inzestratii au nevoie de un psiholog iar prostii nu au nevoie de scoala. Nu am sa inteleg niciodata de ce modestii au nevoie de saloane de infrumusetare si haine branduite si idiotii nu au nevoie de bun simt si cizelare. Nu am sa pot probabil explica in cuvinte niciodata de ce faptul ca mi-am dorit atat de mult sa traiesc correct si adanc, a fost atat de condamnat si de blamat iar cei care au furat, au mintit, au inselat si au recurs la compromisuri jenante, sunt astazi inima poporului. Nemultumirea nu e o stare de spirit. Asta nu a inteles nimeni in ceea ce ma priveste. Nemultumirea mea nu e o nevoie acuta de a sta in fata voastra si de a va respinge ideile sau de a va revolutiona vietile seci. N-a stat nimeni sa piceapa, sa vada, sa observe. Ati stat si ati aratat cu degetul, m-ati catalogat ca fiind o bolnava si chiar sunt. Sufar de un suflet gol si de o deziluzie fantastica. Sufar de superficilitatea de care dati dovada si de lipsa voastra de viziune. Sunt nemultumita pentru ca nu reusesc sa-mi indeplinesc visele din cauza unor trenduri anapoda si din cauza unor “vedete” creponate. N-am sa inteleg niciodata de ce nu am dreptul sa detest tampiti care-si dau cu parerea desi n-au niciun drept si n-am sa inteleg niciodata de ce nu am dreptul sa plac fara sa fiu acuzata de “emonism” si “prostie”. Iti mai amintesti Do. cand ti-am spus la telefon ca nici nu trebuie sa inteleg si ai ras afirmativ? Nici macar tu, dupa atatia ani de intelepciune, la cei 100 de ani bogati in experiente si invataturi nu-ti poti explica fenomenele stupide la care suntem partasi. De astazi nici macar nu mai incerc sa inteleg cu toate ca mi-am dorit sa duc o viata din care sa raman cu o morala sanatoasa si lamurita. De astazi nu mai vreau sa stiu de ce silicoanele ating barierele fericirii si naturaletea atinge pragul saraciei si al acuzelor. In fata ta voi fi bolnava. In fata lor am fost mereu. Dar daca sufletul meu are nevoie de ajutor, nu ar fi correct sa ne ajutam si agramatii? Si vedetele porno? Si n-ar fi correct sa indreptam si niste erori? Da, stiu, ma urasti cand sunt rebela. Ti-am promis ca nu am sa mai fiu. Daca in fata ta eu sunt bolnava si ceilalti sunt ok, nu mai conteaza nimic. Sunt o aripa arsa-n scrum. Te salut intr-un halat alb impartind lacrimile unor legi impuse de niste spirite legate strans.